Am scapat, am evadat, sunt liberaa...
In sfarsit ma simt foarte bine, cel putin pe plan emotional, fizic-inca sufar dupa noaptea trecuta, somnul pierdut. Intr-un fel sunt noua, abia ma recunosc...e ciudat, placut, fantastic si putin inspaimantator.
O simpla noapte de evadare din propria-mi persoana si gata...BUM- sunt alta!!! Au disparut si asa zisele frustrari, bine, au aparut altele, dar e neesential...cele vechi, alea enervante, acelea au disparut. Un nou capitol din viata mea s-a incheiat.
Ma simt oarecum usoara, ca un fulg care se lasa purtat de vant. Inca nu ma ingrijoreaza directia in care voi pluti, prefer sa traiesc momentul, calmul acesta, imponderabilitatea, sunt lucruri minunate!
Oare e chiar atat de rau faptul ca sunt impulsiva? E chiar un defect, sau doar o calitate mascata in defect de ipocrizia lumii in care traim? De ce e gresit sa faci si sa spui ce simti? De ce lumea cauta si accepta numai "dulcegariile", chiar stiind ca totul e doar un mod perfid de a obtine anumite favoruri?
Am ales sa nu-mi mai pese, cel putin pentru moment. Nu vreau prieteni falsi, care sa ma placa doar atunci cand sunt draguta, cand ii ajut, cand tac...NU, eu vreau oameni reali, care sa ma cunoasca asa cum sunt: incapatanata, impulsiva, orgolioasa, nehotarata, sarcastica, ironica, subtila...
Un lucru care abia recent l-am invatat este acela ca lumea suporta, inghite, dar totul pana la un punct. Si atunci cand se atinge punctul acela, totul e mort, totul se destrama, se pierde...si atunci vine urmatoarea intrebare "care a fost scopul?de ce sa incepi ceva, daca e superficial si are un sfarsit atat de previzibil?"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu