si s-a spart globul cu fulgi de zapada.

Da, s-a spart. Nu stiu, sa ma bucur, sau sa-mi para rau.

De cand ma stiu locuiam intr-un glob cu fulgi de zapada. Nu ma pot plange, era frumos. Era calm si liniste cateodata iar apoi pe nesimtite cineva venea si scutura globul, ma ametea putin, sau ma speria -depinde de intensitatea scuturarii- si apoi ningea, si eu eram fericita. La un momendat ma rugam sa vina cineva sa atinga globul si sa faca fulgii sa se miste. Dar eram si trista tot asteptand pe altcineva sa ma faca fericita si tot traind stari emotionale dupa cum aveau ceilalti de afara chef. Si atunci am inceput sa ma uit prin glob afara. Eram curioasa, parea ceva nou si inedit. Vedeam alta viata, toatal diferita si foarte multa libertate, mult prea multa...

Lumea a uitat de glob si am ramas singura si parasita si fara fulgi de zapada. Tristetea ma facea sa imi doresc tot mai mult sa ies din glob si sa vad ce e dincolo. Pana intr-o zi...

Intr-o zi, cineva, neatent fiind lovi globul si acesta cazu. Cazu pe podea si se sparse. Acea clipa a fost cea mai urata din viata mea. Credeam ca voi muri. Am fost lovita cu o putere imensa si nu credeam ca voi putea supravietui dupa un asemenea incident. Dar asa incet a inceput din nou sa ninga. Erau fulgi si erau bucati mici de sticla, granita mea zbura in aer.

Atunci am simtit ca sunt libera. Bun, libera... dar libera spre ce?
Mai conta? Puteam in sfarsit sa gust libertatea dincolo de globul cu fulgi de nea si mai ales nu mai trebuia sa astept dupa nimeni sa vina si sa ma faca fericita. Acum puteam eu singura gasi metode de a ma face fericita.

Voi fi fericita inafara globului? Nu-mi va parea rau ca s-a spart? Nu stiu, dar ce stiu e ca sunt libera.