confesare

...bucurie!

Sunt asa multe lucruri de spus si in acelasi timp asa de putine...Azi chiar ma gandeam la diferentele dintre relatii, dintre relatiile amoroase. Ce am invatat din ele??? Si raspunsul a tot incetat sa apara...

Penultima data cand m-am lasat purtata de val, sa-i spunem asa, m-am analizat, mi-am analizat partenerul, am analizat relatia noastra si tot ce a fost, sau nu a fost bine...cu scopul de a fii informata pe viitor! Am zis "data viitoare voi stii exact ceea ce caut!". Si asa a si fost, pana la un punct!

Am crezut k l-am gasit pe "the one" pentru restul liceului. Era exact asa cum imi dorisem eu intotdeauna, nu are rost sa ii enumar calitatile. Eu m-am purtat cu el poate intr-un mod mai bizar, am lasat dulcegariile la o parte si am vrut sa-i arat si partea neslefuita a personalitatii mele. Initial totul a fost ok, tipul suporta cu stoicism. In nicio relatie de pana atunci nu ma purtasem asa. Tot timpul am incercat sa fiu draguta, sa fac compromisuri si ajungeam intotdeuna la acelasi verdict...frustrarea. Tot timpul mi se parea ca poate dau prea mult si nu voi primi, sau etc etc. Si cu acest tip a fost exact opusul. Timp de o luna de zile, am fost "groaznica" din foarte multe puncte de vedere. Am vrut ca el sa vada cu cine se leaga la cap, sa se uite dincolo de aparente, dincolo de fizic...Apoi, m-am inmuiat si eu, am inceput sa tin la el, si inca cred ca el a fost, si va ramane, prima iubire. Ca o paranteza, intotdeauna mi-am dorit ca prima iubire sa fie la 16 ani...si mi s-a indeplinit dorinta! Dar cum nimic nu tine la nesfarsit...am ajuns si noi la capatul relatiei noastre. Acum nu regret nimic, e ca si atunci cand ajungi la o destinatie, unde nu credeai ca vei ajunge, dar cand ajungi nici nu-ti mai pasa, pentru ca drumul, calatoria pana la acolo a fost cel mai frumos lucru care ti se putea intampla!

Si cum ziceam, azi am stat sa ma gandesc...ce am invatat din relatia asta? e mai bine totusi sa fi dragutza, sau mai bine asa pe fata?

Inca nu sunt sigura de raspuns, dar cred ca totul consta in echilibru, nimic ce e prea mult nu e bun! Se spune ca dragostea te loveste atunci cand esti nepregatit...chiar daca momentan eu nu sunt deloc pregatita pentru un nou inceput, poate as vrea sa fiu lovita...dar mi-e frica!

Cred ca nimic nu e intamplator pe lume, normal ca si noi avem o mica contributie la cum va fi "intamplarea", dar ideea e ca nu cred in coincidente. Va veni si momentul si locul si tipul...nu ma grabesc, vreau sa ma bucur de mine cat mai pot, chiar daca asta suna a narcisism.