aaa...ma scuzati, am gresit din nou!"
Ce este mai exact "iubirea"?Unii zic ca a defini iubirea este foarte simplu :
o combinatie puternica de deschidere si caldura, care ne permite sa intram intr-un contact real, sa ne bucuram de el si sa-l apreciem, si sa ne simtim bine cu noi insine, cu ceilalti si cu viata in general. Deschiderea-DA-ul neconditionat al inimii- este esenta iubirii. Caldura este expresia de baza a iubirii, nascandu-se ca o extensie naturala a acestui DA-dorinta de a-ti intinde mainile si a atinge, a te conecta cu si a hrani ceea ce iubesti.
posibil, nu zic ca nu...
dar totusi, cum e iubirea?ce simti cand o intalnesti?stii ca ai intalnit-o?sau totul e doar o problema de autosugestie?...intrebari fara raspuns
Cum am si zis, cred in iubire, si pot spune ca iubesc...cel putin asa cred. Imi iubesc parintii, familia in general, pentru ca asa am fost invatata, pentru ca mi s-a spus ca e normal si ca trebuie sa-i iubesc...
Imi iubesc si prietenii, mai ales atunci cand imi sunt alaturi, cand ma ajuta, cand ma asculta, cand ma inteleg...dar oare am curajul sa-i iubesc si dupa ce toate astea iau sfarsit?...sau atunci nu-mi mai sunt prieteni si ii trec instantaneu pe lista "neagra"?
Mi-am iubit fostul iubit? Pana mai ieri, puteam striga in gura mare ca DA, dar acum, stand si analizand ma intreb "aia a fost iubire?" Poate a fost doar autosugestie generala de faptul ca l-am placut, ca ma facea sa ma simt speciala, ca imi spunea ca ma iubeste, ca ma simteam oarecum in siguranta...
Ma iubesc pe mine insumi?...nu pot spune ca nu, pentru ca daca as afirma acest lucru ar insemna sa nu dau 2bani pe mine, si aleg sa cred ca merit mai mult. Incerc totusi sa nu devin narcisista, am invatat sa ma cunosc, doar asa pot cunoaste si pe ceilalti, sa ma analizez, sa-mi caut defecte si calitati...am fost dezamagita de ce am gasit?...nimeni nu e perfect, dar da, am fost dezamagita, dar nu m-am ascuns in spatele celei mai puerile scuze "asa sunt eu",nu ...am ales sa incerc sa schimb ceva, nu zic ca am reusit, dar in fiecare zi ma indrept inspre acea destinatie...
Cred ca lumea are nevoie de iubire, dar iubeste tot mai putin...cred ca tuturor ne e teama de esec, dar cu toate astea fugim si de incercare...cred ca dorim apreciere, dar nu stim sa apreciem, sau nu vrem...cred ca ne ascundem frustrarile fiecare cum stie mai bine...cred ca traim pentru a-i impresiona pe ceilalti, ca si cum am trai pentru ei si uitam sa traim pentru noi insine...
Asa ca sfarsim prin a cumpara lucruri de care nu avem nevoie, cu bani pe care nu-i avem, pentru a-i impresiona pe oamenii carora nu le pasa.

Un comentariu:
ai mare dreptate aici sa stii.frumos punct de vedere,imi place mult!probabil fiecare simte iubirea dupa cum gandeste...unora le e frica sa isi deschida sufletele pentru a nu suferi,altii sufera pentru ca au oferit prea mult si nu primesc nimic in schimb.tot felul de ipoteze...sau poate aberez eu:)...btw,bine ai venit printre bloggeri!
Trimiteți un comentariu