zambeste !

Mai nou e un slogan.

Am impresia ca asa voi alunga demonii. Stiu, stiu ca e banal, dar merita incercat. Ca sa fim sinceri, atunci cand vedem o persoana zambitoare fara sa vrei nu te poti abtine sa nu ii arunci si tu un zambet de-al tau si poate o data cu el sa primesti putina liniste, daca firimitura de fericire e prea mult spus. In schimb o expresie trista nu poate face pe nimeni fericit, decat pe acela care se hraneste cu durerea umana.

Si atunci, m-am gandit, daca macar putin pot produce fericire pentru altii, de ce sa nu o fac? De ce sa continui sa ma ascund sub o masca de indiferenta si sa ma complac in propria-mi victimizare?

Oamenii prea mult cauta raspuns la intrebarea "De ce sa o fac?" cand ei ar trebui sa isi intoarca privirea spre "De ce sa NU o fac?"

Cat te costa un zambet?
Oamenii care nu zambesc sunt cei care nu suporta pe ceilalti care poate reusesc sa mearga inainte, care reusesc sa uite si sa ierte.

Cand esti ranit, tinzi sa ranesti pe cei pe care ii iubesti. Chiar daca nu recunosti, cand esi lovit, vrei sa lovesti si tu, vrei sa vada si ceilalti ca tu nu mai poti sa te ridici, si sa ii aduci la pamant, sa fiti egali. Cautam disperati egalitate, si asta in fiecare zi. Sunt persoane care nu ies in oras cu alte persoane pentru ca s-ar simti prea prejos pentru ca nu au calitati fizice deosebite sau alte cele, si atunci aleg sa iasa cu oameni de talia lor, mult mai imperfecti. Oare acesti oameni nu sunt ipocriti?

Cred cu mare putere ca atunci cand fiecare om a fost trimis pe pamant, a fost trimis sa fie un om ca oricare altul, si ca toti am fost trimisi egali. Bine, unii spun "Daca suntem egali, de ce el e presedinte si eu doar o vanzatoare?"sau "De ce ea e frumoasa, are bani, are de toate si eu nu?" si lista intrebarilor poate continua. Adevarul vazut prin prisma intelepciunii mele este acela ca de-a lungul vietii, un om face o serie de alegeri, bune sau rele. Chiar daca ne-am nascut egali, poate tu in timp ce el invata, fumai iarba si te distrai la petreceri, si astfel viata la un moment v-a rasplatit pe amandoi cu cat ati meritat.
Normal ca mai este si cazul in care cel care are tot e inca mult prea mic pt a fi luptat pentru ceva, ci s-a trezit intr-un palat necunoscand cum e sa umbli cu talpile goale pe pamant.
Acesti oameni nu trebuie invidiati. Chiar daca la exterior au tot, per total nu pot avea tot.
Ce e interesant e ca de cate ori am avut ocazia sa vizitez familii cu mai multi copii si nu foarte bogate, am gasit atata bucurie incat ma incarcam fara sa realizez. Chiar daca le era greu, chiar daca si-ar fi dorit alta viata, ei zambeau si ma faceau si pe mine sa zambesc. Asta da viata !

Trece timpul si iti dai seama ca prea multe minute ti le-ai petrecut incruntandu-te, facand riduri, fiind prea ingrijorat si invidios, timp in care ai uitat sa zambesti, si sa te bucuri de ce ai si sa incerci ca minutele alea sa le traiesti din plin. Oamenii se plang ca timpul fuge fara a le da o instiintare, dar adevarul e ca timpul nu fuge, el se taraie, noi ne inchidem intr-o nava spatiala si decolam spre un univers plin de invidie si rautate, iar cand mai ne trezim la realitate si realizam ca trebuie sa aterizam, acuzam timpul de un delict de care el nu e raspunzator.

Ia viata asa cum e si bucurate din plin, pentru ca asta poti face!