asteapta!

Da! Asteapta!!!

Zic eu, omul care nici cand mananca nu sta linistit, cu toate ca stie ca graba aceasta ii va aduce numai probleme de sanatate.
Viata iti da tot, cu conditia sa astepti! Si azi mi s-a adeverit.

Numai cand te gandesti ca atunci cand vorbesti cu o persoana si o tot intrerupi, fara sa iti dai seama ca de la un moment dat acea pesoana isi va pierde ideea si in loc de a spune tot, va reusi sa spuna doar o parte din "tot". Intrerupem persoanele ori ca vrem sa ajunga mai repede la "subiect", ca nu mai avem rabdare, ori ca noua ni se pare ca oricum orice va spune noi deja stim, ori nu ne pasa si vrem sa termine mai repede. In oricare din cazuri, noi nu putem astepta. Si astfel, fara sa ne dam seama, fara ca persoana in cauza sa isi dea seama, o ranim. O facem sa ne spuna ce/cat vrem noi...in loc sa asteptam, sa lasam persoana sa se descarce, sa ne explice, sa se simta bine ca poate si e lasata in voie sa isi spuna parerea, ca e respectata.

Sa nu uitam de cozi. Cozile sunt o prostie, o prostie de care, cel putin romanii nu vor sa scape. Ne mintim intr-una ca uram cozile, cand de fapt le iubim. [cel putin asa vad eu lucrurile] In fine, ideea e ca ne plangem si ne enervam si dam vina pe toata lumea de la femeia de serviciu pana la presedinte pentru simplul fapt ca ne grabim. Eu sincer, dar sincer, cred ca daca toata lumea ar pleca spre un ghiseu cu un dram de liniste si nu s-ar gandi doar la "azi, oare cate ore va trebui sa stau la coada aia infernala ca sa apuc sa platesc ca un om cinstit cheltuielile?", ci ar merge gandind "am timp, nu ma grabesc"...cozile nu ar mai fi asa mari, sau ar fi, avand in vedere placerea neinteleasa a omului de rand de a sta la coada. Ca o paranteza, ii inteleg pe cei ce stau la coada...nu de mult, in timp ce asteptam sa platesc factura RDS, si ma uitam din minut in minut la ceas, ca doar in 15minute trebuia sa fiu la ceva meci...o doamna mai in varsta incepu a face conversatie cu mine. Din politete, nu am putut fi indiferenta, asa ca m-am purtat cuviincios si am vorbit cu stimata doamna...in doar 10 minute aflasem tot ce nu stiam/nu vroiam sa stiu despre tara, comunism, fiice, politica, partide, pensie, saracie, sot, curatenie, etc. Si abia atunci mi-am dat seama, la oameni de aia le plac cozile ca abia cu ajutorul lor se pot descarca. Din cauza stresului si a nesfarsitei grabe, isi dau seama ca nu mai au cu cine vorbi [in cazul batranei, cauza era singuratea] si atunci...sa stam la coada!

Apoi mai sunt si genul acela de oameni care cand dau peste o problema, de obicei de una legata de suflet, minte, iubire, etc...vor sa fie lasati in pace, in propria lor durere si sa se vindece singuri. Eu ma numar printre acestia. Nu imi place sa fiu stresata cu intrebari de genu' : "dar de ce esti asa?","dar de ce nu vrei sa vorbesti cu mine?", "nu ai incredere in mine?", "spune-mi, ce pot sa fac sa te simti mai bine?" La cea din urma intrebare raspunsul ar fi "sa ma lasi in pace!", dar cum nimeni nu poate fi atat de direct, mai ales cu persoanele la care tii, ajunge doar sa spui "imi pare rau, dar sunt obosita si as vrea sa ma culc", cand de fapt poate o sa mergi sa te uiti la un film, sau o sa faci orice altceva care sa te faca sa te gandesti la altceva. Oamenii au impresia ca daca "intra"in tine cu intrebari, daca te descos, daca iti arata ca sunt acolo pentru tine, tu te vei simti mai bine, cand de fapt, ei te dau mai tare peste cap. Tu stii ca nu esti ok si iti dai seama ca tu nefiind ok ii faci si pe ceilalti si fie confuzi si apoi incepi sa te simti vinovat si din cauza aia. Nu e mai usor ca ei doar sa astepte? Ca tu oricum stii unde gresesti, dar iti trebuie timp sa rumeni...si dupa ce ti-ai revenit, intoarcerea va fii mult mai triumfatoare. [prin tot pasajul acesta nu doresc sa fac pe nimeni vinovat de nimic, in caz ca unii care il vor citi, se vor simti]

Sa nu vorbesc de cei obsedati de ceva. Sunt tot felul de obsesii, de mai multe feluri, dar in final tot obsesii se numesc. Cei care vor un partener... aceia vad in oricare persoana care vorbeste cu ei un posibil iubit/iubita si fara sa isi dea seama o arata. Oamenii simt cand esti disperat si de aia se indeparteaza si tu ce faci, incepi sa fii si mai obsedat si complexat si instabil. Cred cu tarie ca orice trebuie sa se intample se va intampla. Ca un exemplu palpabil, tin minte ca anul trecut eram si eu la randul meu obsedata de ideea de a avea un iubit. Ii uram pe cei cuplati, nu mai suportam malul, nu mai suportam filmele siropoase si tot timpul ma plangeam "eu ce am de nu pot avea un iubit?". Incepusem sa cred ca arat intr-un asa hal incat nimeni nu ma poate dori, am inceput sa ma vad grasa, sa ma indoiesc de abilitatile mele mintale siii ma plangeam intruna. Am scazut la scoala, in loc sa slabesc m-am ingrasat si ghici ce, no boyfriend. In ziua in care am zis "nu-mi mai pasa, nu mai am nevoie de un iubit" totul s-a schimbat[adevarul era ca deja se terminase si scoala si eram libera din multe puncte de vedere]. Si, cum am inceput sa nu mai caut iubiti, au inceput sa ma caute ei pe mine. In prima saptamana aveam deja 2 pretendenti, apoi 3...pana am ajuns in curs de 20zile la 4. Si eram asa de aiurita, nu imi venea sa cred...si atunci mi-am dat seama, ca daca as fi asteptat si nu as fi umblat ca o obsedata probabil as fi fost si mai fericita si sigur nu as fi scazut la scoala. [ si da, am reusit sa slabesc]

E ciudat ca fix eu sa vrobesc despre verbul "a astepta", dar simt nevoia sa o fac. In viata toate momentele frumoase le pierzi tocmai din cauza faptului ca nu mai poti astepta si vrei altceva, vrei alt moment mai frumos, mai bun, mai scump, mai stralucitor...

Cel mai bun exemplu pentru tot ce am vrut eu sa zic mai sus e filmul "click".