nu pot sa cred.

Da, nu pot sa cred! Pur si simplu, e prea mult, e prea perfect, e prea prea...

Azi, am stat de prea multe ori sa-mi pun intrebarea, cum si cand m-am schimbat atat de mult? Toate postarile mai vechi sunt parca ale unei alte persoane. Persoana aceea nu recunostea niciodata ca e posibil sa ti la cineva, nu dorea sub orice chip sa-si arate sentimentele, dorea afectiune si cand o gasea facea cumva si se indeparta singura, ca urmare plangandu-si de mila ca nu e dorita. Tot timpul isi dorea lucruri si cand era pe cale sa puna mana pe ele se speria si fugea cat o tineau picioarele. A, sa nu uit, avea unele principii [lucru foarte bun,zic] doar ca nici ea nu stia ce e cu principiile alea si de unde au aparut si daca s-a gandit intradevar la ele ca la niste ' principii' sau pur si simplu le-a adoptat. Apoi, era atat de frustrata si complexata. [nu cunostea inca karma]...si lista poate continua la nesfarsit.

Apoi, intr-o zi, si-a luat inima in dinti si s-a aruncat intr-o cursa periculoasa, s-a aruncat in cursa dragostei [suna mult prea poetic]. De la inceput stia ca nu poate fi usor, stia ca e o mare probabilitate sa sufere foarte mult, stia stia multe...dar, fiind satula sa tot treaca pe langa oportunitati, lua decizia [inteleapta] sa mearga inainte. La inceput, firav. Totusi nu putea dintr-o data sa fie prea deschisa, prea calda, dar aplica 'baby's steps' si in fiecare zi cate putin. Acel 'cate putin' a adus-o in pragul de 'mult' si 'foarte mult'. Astfel ca, dupa cum vedeti, dupa mai mult de 2luni, persoana noatra a ajuns la un asa-zis apogeu[un apogeu care nu va scadea, ci va ramane constant-cel putin asa se preconizeaza].

Stiam ca noi tot timpul cautam in persoanele de langa noi propria noastra fiinta, [suntem narcisisti] dar nu credeam ca imi voi gasi acea persoana, si mai ales ca totul va fi mult mai perfect decat m-as fi asteptat vreodata.

Acum nu mai visez, nu ma mai gandesc 'oare merit toate astea?' 'daca se va intoarce roata, ca sunt prea fericita acum?'...NU, acum iau totul ca atare, traiesc clipa, ma bucur de ea...si las viitorul sa-si urmeze cursul. Nimic nu e intamplator, si DA, gandesc pozitiv.

[va urma]