colaps

. Am ajuns la saturatie totala. M-am saturat de unii din jurul meu, m-am saturat de sistemul tampit de invatamant, m-am saturat de vremea de afara, m-am saturat de noiembrie, m-am saturat de ora 6:35, m-am saturat de mine...

Tind sa cred ca nu mai am de ce sa ma satur. Am epuizat majoritatea variantelor, sau poate, daca stau bine sa ma gandesc, ar fi totusi ceva de care nu m-am saturat-nu m-am saturat de timpul liber [pe care si asa il intalnesc rar] si de iubire, acceptare, intelegere, caldura-lucruri de genu'. Sa revin la idee, de ce m-am saturat?
M-am saturat, deoarece simt ca nu mai exista nimic productiv, parca as fi o leguma. Nu-mi place cand sunt irascibila [cu toate ca mai nou, sunt mult prea des asa], nu-mi place ca nu ma stiu controla, nu-mi place ca incerc sa fac ceva bine, sau sa fiu draguta intr-un fel sau in altul si la sfarsitul zilei tot nu a iesit precum era preconizat. Nu-mi place cand oamenii spun lucruri urate sub egida "era o gluma"-deja e un cliseu tot. Nu-mi place sa-mi schimb radical atitudinea doar din cauza unor factori externi/interni, factori de care in mod normal nu ar trebui sa-mi pese-dar ghici ce, mie imi pasa mult prea mult....si lista e atat de lunga incat nici eu nu o stiu pe toata.

Ma simt neputincioasa atunci cand ma vad infranta, si nu infranta de oameni, cred ca peste asa ceva trec mai usor, ci cand sunt infranta de mine insumi. Cum reusesc? Simplu. Incerc sa fac ceva, pun chiar suflet in acel lucru [dorind sa demonstrez cine stie ce?!] si ajung la un moment cand pur si simplu renunt. Renunt pe ultima suta de metri, imi plang de mila, dar nu ma pun pe treaba, ma complac in infrangere. Da, stiu, e doar vina mea, de ce nu gasesc o cale de a schimba lucrul acesta? Nu stiu. Sau stiu, si nu vreau sa realizez?

Dar ce e de facut in momentul cand nu mai ai chef sa faci nimic? Sau cum definesti acest "nechef"? Eu zic ca sunt mai multe cauze/variante de raspuns. Unu la mana, cand mintea ti-e ocupata de griji [puerile sau nu], de indoieli, de suparare, de ... eu, cel putin, nu pot face nimic altceva, stau si ma gandesc tot acolo. Si daca in acest timp port o conversatie cu cineva, mintea mea tinde sa se concentreze tot pe acele aspecte, si nu-mi mai dau pace. Cateodata totul se rezolva cu o baie fierbinte sau un episod din gossip girl cu o cana mare de ceai in mana. Dar si asta, doar atunci cand te hotarasti sa iti misti fundu' din fata compului. Bun, prin urmare e tarziu si eu ar fi trebuit sa fac orice altceva [invatat pt teza, dormit, facut baia aia lunga sau vizionat un episod din gossip girl, etc] decat sa-mi postez frustrarile. Dar viata e imperfecta, eu sunt imperfecta, prin urmare- scriu pe blog.